« înapoi      Articol postat Vineri, 20 apr 2012

Despre scara casei!

Turnul Babel e numai unul din simbolurile pe care Biblia le-a oferit cu generozitate spre inspiratie artistilor timp de secole dar e unul care ne indreapta gandul spre ideea urcarii.
    Cat timp am avut ocazia sa-i invat pe studenti alfabetul arhitecturii le-am atras atentia, printre altele, asupra celor 2 subansamble functionale nelipsite din orice cladire : closetul si scara. Caci NU – nu exista casa fara scara (fie si numai 3 trepte de la pamant) si DA – exista o stiinta a construirii scarilor. Stiinta asta – care de multe ori e cheia comoditatii si frumusetii unui edificiu - e mai putin cunoscuta si nebagata in seama de catre beneficiarii care lasa acest element in sarcina constructorului sau a “mesterului scarar”.
    Spun “cheia comoditatii” pentru ca amplasarea unei scari in plan, in raport cu incaperile si cu circulatiile, precum si dimensionarea si panta rampelor pot face viata grea sau usoara intr-o casa – indiferent ca e locuinta sau altceva.
    Spun “cheia frumusetii” pentru ca scara e un element dinamic spectaculos in cadrul ansamblului, perceput fie din exterior (acces, volumetrie, fatade) fie din interior (scari interioare, goluri intre etaje, balustrade, supante) element ce poate cu usurinta, dar cu stiinta, sa treaca granita dinspre utilitar spre monumental.
    Poate parea un amanunt dar totul depinde de trepte.
    “Nu neglijati amanuntele caci de ele depinde perfectiunea iar ea nu e un amanunt” spunea Michelangelo discipolilor.
    Teoretic, inaltimea treptelor (contratreapta) trebuie sa fie intre minimiu 15 si maximum 19 cm. iar latimea lor (treapta) intre 27 si 32 cm. Raportul dintre treapta si contratreapta determina panta scarii si astfel urcam sau coboram scari grele sau usoare. Pentru ca o scara sa fie ergonomica acest raport se calculeaza dupa una din rarele formule aplicate in arhitectura : 1 treapta + 2 contratrepte = 62…64. Acuma, nu ca arhitectura n-ar avea de-a face cu matematica, ba dimpotriva, face des apel la proportii, indici, functii algebrice, geometrice, trigonometrice, dar formula Blondell e simpla si categorica. Treptele ce nu se inscriu in acest raport conduc la scari atipice : la o extrema se afla planul inclinat – fara trepte – utilizat in spitale si pentru persoane cu handicap, la cealalta scarile metalice verticale din industrie si scarile abrupte prezente frecvent in constructia navelor. Anecdotic : olandezii, neam de marinari, construiesc destul de des astfel de  “scari de vapor” pentru accesul public la subsolurile sau etajele restaurantelor.
    Lungimea treptelor indica latimea rampei – si aici intervin norme de stabilire a acestei dimensiuni – si concomitent confera caracterul modest sau somptuos scarii respective. Normele sunt cu referire la  functiunea principala (programul) cladirii, la categoria sa de importanta si, in special, la capacitatea de evacuare a unui flux mare de oameni intr-un timp scurt – cazuri extreme de pericol. 
    Formele scarilor tind catre infinit, ca posibilitati, in functie de imaginatia arhitectilor, de cerintele functionale, de caracterul cladirii, de reprezentativitate… De la scarile obisnuite de bloc la “Scala Sancta” ,de la treptele inghesuite intre zidurile turnului Chindiei la scara devenita simbol in filmele Hollywoodiene, de la scara apriga ce urca la etajul culei oltenesti la cele 4 scari din holul Ateneului, enumerarea poate continua sa ilustreze bogatia de forme si idei.
    Forma scarii e determinata de acelas element modular – treapta.
    Sunt trepte drepte – au aceeasi latime pe toata lungimea – si trepte balansate ( intoarse) – sunt mai inguste la interior si mai largi la exteriorul rampei. Daca arhitectii recurg uneori la trepte balansate, din constrangeri de spatiu (trebuie asigurata circulatia verticala intre etaje inalte, in spatii mici) alteori dimpotriva, aceste trepte sunt un mijloc  artistic al monumentalitatii : spirale elegante libere, ori adosate in alveole semicirculare, cu intrados decorat si balustrade elaborate.
    Astazi, la noi, avantul fara precedent al constructiilor private – multe dintre ele ridicate, din varii motive, fara proiecte profesioniste – lasa de multe ori problema scarilor pe ultimul plan. Se lasa un gol in planseu si  “lasa ca vedem noi “. Consecintele pot fi catastrofale : rezulta trepte prea inguste sau prea inalte, scara e grea, te poti lovi cu capul de grinzi sau podeste, transportul mobilierului creeaza probleme si, nu in ultimul rand, transportul accidental al decedatului poate duce la situatii tragi-comice.
    Scara in “colimason” - frecvent invocata de clienti ca un recurs la extrem si originalitate - se invarteste in jurul unui stalp central, treptele ei sunt puternic balansate, aparent face economie de spatiu dar e greu practicabila si poate fi considerata mai de graba un décor, o solutie de compromis, decat o circulatie verticala functionala.
    A-propos de balustrade : mana curenta este piesa continua ce incheie balustrada la partea superioara si pe care se sprijina cel ce urca sau coboara. Forme, materiale si detalii intr-o gama extrem de larga, fac deliciul imaginatiei arhitectilor si furnizorilor. Reusita este totusi conditionata de integrarea in arhitectura interiorului – lemn, piatra, fier forjat, sticla, ipsos, alama – materialul si stilul confera balustradelor o prezenta marcata care nu trebuie sa devina dominanta – nu un scop in sine ci un element din compozitia intregului interior ( plafoane, pereti, pardoseli, mobilier, corpuri de iluminat etc.) Aparitia balustradelor de inox pe piata furniturilor influenteaza, spre abuz, optiunile beneficiarilor catre acest soi de accesorii care, potrivite in cladiri publice sau de birouri, cu greu isi gasesc locul in ambientul cladirilor domestice.
    Amintiri vizuale : gradenele amfiteatrului antic, florarese pe treptele din piata Spaniei, scara din lemn acoperita din Sighisoara, “L’escalier des adieux” la castelul Fontainbleau, treptele Odesei – cadrul dramaticelor scene filmate de Eisenstein, in fata bisericii Sacre-Coeur trepte metamorfozate in belvedere si in scaune de concert…
     Scarile exterioare se compun din trepte usoare : 15-16 cm.. Aici e important ca materialul sa nu fie alunecos nici pe uscat si cu atat mai putin cand e ploaie sau inghet – sunt de evitat gresiile portelanate, granitul, marmora. Treptele de acces la intrari trebuie protejate de intemperii. O rampa mai lunga e bine sa fie impartita in pachete de trepte intercalate cu podeste orizontale. Lungimea podestelor trebuie sa permita un numar intreg de pasi. Intre arhitecti persista prejudecata ca pachetele  sa aiba un numar impar de trepte.
Cladirile ce isi dau importanta sunt ridicate pe un “stilobat” – 3 trepte inalte de cca 45  cm. preluate din arhitectura templelor antice; il gasim si azi in jurul salii Palatului.
    Cele mai frumoase scari exterioare sunt cele ce se pierd in elemente naturale ; iarba, stanci, rau, mare…
    Turnul Babel in spatiul imaginar, Zikkurate in Asia, piramide in Africa si Americi, metereze si turnuri, schele si zgarie-nori ofera felurite ocazii de a atribui urcusului felurite semnificatii.
    Prima treapta poate fi primul pas spre esafod, spre progres, spre civilizatie, spre divinitate.

Arh. Crisan Atanasiu
Fii primul care afla despre oferte speciale
si aboneaza-tela newsletterul nostru.

Domenii de interes

Casa & Birou

Gradina

Sisteme de securitate

Electronice & Electrocasnice

Auto & Moto

      Turism

      Sport

      Fashion

      Alte categorii






                  img/banere/117.gif
                   
                   
                   

                  www.curs-valutar.ro

                  www.best-tires.ro

                  www.anvelopeiarna.com